La 11 februarie 2018 se marchează în întreaga lume, Ziua internaţională a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei. Adunarea Generală a ONU a adoptat la 22 decembrie 2015 o rezoluţie privind stabilirii unei zile internaţionale dedicată recunoaşterii rolului important al fetelor şi femeilor în domeniile ştiinţei şi tehnologiei.
Adunarea Generală a ONU a decis să proclame ziua de 11 februarie Ziua internaţională a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei, venind astfel în întâmpinarea eforturilor Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Departamentului ONU pentru Egalitatea de Gen şi Emanciparea Femeilor (UN-Women), Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT) şi a altor organizaţii pentru a încuraja şi sprijini accesul şi participarea fetelor şi femeilor la educaţia în ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică, la activităţi de formare şi cercetare la toate nivelurile.
Pentru a marca şi noi această zi, postăm, pentru cititorii site-ului nostru două portrete de femei care s-au remarcat prin activitatea lor şi au contribuit la recunoaşterea rolului important al fetelor şi femeilor în domeniile cercetării ştiinţifice şi practicii medicale.
Ana Aslan – Inventatoarea Gerovitalului
Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană[1]. Urmează cursurile Colegiului Romaşcanu din Brăila. La 13 ani îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. În 1915, Ana absolvă Şcoala Centrală din Bucureşti. La 16 ani, visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei şi se înscrie la Facultatea de Medicină.
În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldaţii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După întoarcerea la Bucureşti, în anul 1919, ea a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit Facultatea de Medicină. Este numită preparator la Clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat.
Urmează o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecţiunile reumatice, în cazul unui student ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni şi evidenţiază importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalităţi internaţionale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat şi introdus în producţie industrială în 1980.
Ana Aslan a rămas în istorie drept femeia care a învins bătrâneţea. Cercetătoarea a descoperit vitamina H3 şi a creat creme miraculoase anti-îmbătrânire folosite astăzi în zeci de ţări. În spatele medicului geriatru a stat o mare personalitate. Femeia elegantă care muncea 12 ore pe zi şi-a sacrificat viaţa personală pentru profesie şi crezul său.
"Nu se moare de bătrâneţe, ci de boala" a fost crezul în slujba căruia Ana Aslan şi-a pus toată viaţa şi pe care l-a demonstrat prin propria ei experienţă de viaţă. Cel mai celebru medic geriatru român a inventat primul medicament capabil să întâzie procesul de îmbătrânire. Pentru invenţia sa a fost supranumită ”Femeia care a învins bătrâneţea”.
A creat Gerovitalul H3, produs biotrofic de origine românească şi a înfiinţat primul institut dedicat luptei contra bătrâneţii şi bolilor vârstei a treia. A muncit 12 ore pe zi, a renunţat la viaţa personală şi a nu a regretat nicio secundă sacrificiul. „Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!”, aşa se descria Ana Aslan.
A încetat din viaţă la Bucureşti, pe 20 mai 1988, la vîrsta de 91 de ani.
Maria Cuţarida-Crătunescu - prima femeie medic din românia
Maria Cuţarida Crătunescu, prima femeie medic din România, s-a născut la 10 februarie 1857, la Călăraşi. A urmat studiile liceale la Şcoala Centrală din Bucureşti şi le-a continuat la Zurich. În anul 1877 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich, dar pentru că avea dificultăţi în vorbirea limbii s-a transferat la Universitatea din Montpellier, unde şi-a susţinut teza de licenţă în limba franceză, în anul 1884. Devnea astfel prima femeie din estul Europei cu un doctorat în Medicină, iar teza sa tratează o temă care avea să arate interesul ei perpetuu pentru sănătatea femeii (ca şi pentru devenirea ei spirituală): „L’hydrorrhée et sa valeur sémiologique dans le cancer du corps del’uterus” (Despre hidroree şi valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin).
În toamna anului 1884, când revine în Bucureşti şi dă examen pentru dreptul de liberă practică şi echivalarea studiilor, obţine calificativul Magna Cum Laudae. Calificativ maxim care se va dovedi totuşi... insuficient când vine vorba să obţină şi postul dorit, la Spitalul Brâncovenesc, ca medic secundar la secţia de „Boli ale femeilor”. E respinsă fără nici un fel de explicaţii, oferindu-i-se în loc un post de... profesoară de igienă. Nu disperă. Îşi deschide un cabinet particular, iar în anul următor candidează din nou pentru un post de medic, de data aceasta la Spitalul Filantropia, unde, ca medic secundar, oferă consultaţii gratuite. Ambiţia şi încrederea în destinul său o fac să se înscrie pentru examenul de obţinere a gradului de medic primar ginecolog – dar e din nou respinsă, fără explicaţii. Nu va da nici o clipă înapoi. Pas cu pas, îşi împlineşte, până la urmă, câteva dintre deziderate (asta până când „lumea bărbaţilor” i se opune din nou). Din 1886 a devenit şef al catedrei de igienă de la Azilul „Elena Doamna”, iar din 1891, şi al secţiei de ginecologie de la Filantropia.
În 1897 a înfiinţat Societatea Materna, cu scopul de a ocroti mamele şi copiii săraci. Este începutul unei activităţi remarcabile pe frontul feminismului. A prezentat la Congresul acţiunilor feministe, ţinut la Paris în anul 1900, lucrarea „Le Travail de la femme en Roumanie”, (Munca femeii în România), precum şi o statistică a femeilor care au reuşit să promoveze intelectual. A fost invitată şi la congresele de la Bruxelles (1907) şi Copenhaga (1910), unde a prezentat acţiunile iniţiate de medicina românească împotriva mortalităţii infantile şi un studiu asupra creţelor din România.
A fost mobilizată, în timpul Primului Război Mondial, la Institutul şi internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar nr. 134) – împărţind, alături de Regina Maria, aceeaşi vocaţie a compasiunii. La sfârşitul războiului, din motive de sănătate, Maria Cuţarida-Crătunescu se vede nevoită să se retragă din activitatea medico-socială. La puţină vreme, în vârstă de numai 62 de ani, se stinge din viaţă avându-le în preajmă pe câteva dintre discipelele sale, care au învăţat de la ea ce înseamnă tenacitatea şi vocaţia feminismului.
